amintire

Un loc,doar al ei..Un loc unde se poate ascunde , asa cum este cu toate defectele si cu toate sentimentele ei confuze.. Exista odata, demult intr-un pod vechi plin de praf si papusi parasite in saci de rafie,un loc ca acesta, doar pentru Daria..acolo si-a gasit una din singurele prietene pe-atunci: o maimutica din carpa indesata cu fan. Dar acum jucaria pe care o revedea dupa ani de instrainare ii parea banala,desi uitandu-se mai bine gasi o urma de melancolie specifica unor papusi demodate.Pe ici pe colo,raze de soare curgeau prin tigla crapata de ploi si luminau praful care dansa in aer dupa fiecare miscare facuta.Acolo isi ascundea dupamiezele in timpul vacantelor petrecute la bunicii ei in casa veche si frumoasa ce se scalda in verdele muntilor..Dar timpul a trecut si Daria crescand,s-a pierdut intre adolescenti, apoi intre oamenii cu responsabilitati shi apoi, intr-o zi a uitat complet cine e.. Copilaria cu valul ei protector de mirifica uitare a lasat-o acolo: in podul in care acum porumbeii se duc sa moara..Cred ca asa se intampla:lucrurle pure le uitam.Uitam ce avem frumos in noi.Uitam sentimente si uitam ca inocenta exista.Uitam..ne uitam conditia de muritori de rand si ne hiperbolizam posibilitatile.Maltratam sentimente si,pasiv, asistam la distrugerea in masa a tot ce inseamna spirit,transformandu-ne in demonii cosmarelor noastre din copilarie.