Pleoapele ascund ganduri de intrebari curioase. Tu ce vezi cand le inchizi? Cum functionezi? La fel ca mine?
Soarele apune epuizat insangerand usor cerul. Aroma de tutun pe pielea ta moale imi umple camera si imi imbie simturile. Timpul trece mult prea repede si parca pe nesimtite zvacneste soarele din nou, incercand sa rasara dupa noaptea prea scurta. Esti inca aici si ma tii in brate, la fel cum ai facut cand am adomit. Nu ne-am miscat deloc in somn? Un fir de aer curat se strecoara in camera pe usa de la balcon si apoi un val de aer rece ne dezmorteste ochii.
Vii la o cafea?

Somn linistit

Intuneric cu raze de luna.
admirabil... boem...
si-atunci ma intreb:
sa fie marea o lacrima?
apoi zambesc.

translucid.
zahar ars si coniacul de langa,
fumuriu luminat de foc.
adorm in visul tau
si te trezesti...

staniol mototolit intr-o lume bizara.
cazi peste tine si ajungi mai aproape
impachetat cu arome.
adorm in visul tau
si te trezesti...

ceara topita de dragoste
iti aluneca din ochi.
ma trezesc din visul tau
si-adormi...

Nu-mi presimţi?

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?

amintire

Un loc,doar al ei..Un loc unde se poate ascunde , asa cum este cu toate defectele si cu toate sentimentele ei confuze.. Exista odata, demult intr-un pod vechi plin de praf si papusi parasite in saci de rafie,un loc ca acesta, doar pentru Daria..acolo si-a gasit una din singurele prietene pe-atunci: o maimutica din carpa indesata cu fan. Dar acum jucaria pe care o revedea dupa ani de instrainare ii parea banala,desi uitandu-se mai bine gasi o urma de melancolie specifica unor papusi demodate.Pe ici pe colo,raze de soare curgeau prin tigla crapata de ploi si luminau praful care dansa in aer dupa fiecare miscare facuta.Acolo isi ascundea dupamiezele in timpul vacantelor petrecute la bunicii ei in casa veche si frumoasa ce se scalda in verdele muntilor..Dar timpul a trecut si Daria crescand,s-a pierdut intre adolescenti, apoi intre oamenii cu responsabilitati shi apoi, intr-o zi a uitat complet cine e.. Copilaria cu valul ei protector de mirifica uitare a lasat-o acolo: in podul in care acum porumbeii se duc sa moara..Cred ca asa se intampla:lucrurle pure le uitam.Uitam ce avem frumos in noi.Uitam sentimente si uitam ca inocenta exista.Uitam..ne uitam conditia de muritori de rand si ne hiperbolizam posibilitatile.Maltratam sentimente si,pasiv, asistam la distrugerea in masa a tot ce inseamna spirit,transformandu-ne in demonii cosmarelor noastre din copilarie.

Iarna in Ardeal

Scara la cer

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!

Ma tii de glezne si te joci cu picioarele mele...

Spunem lucruri ilogice..Nu pot sa simt, nu pot sa ma adun.. Dau suflet gol la schimb, pentru unul nedeteriorat. Oferte? Niciuna..Cred ca nu mai e scapare..Cine vreau nu e,cine e nu vreau si nu scap,cine sunt nu vreau sa fiu.Cine esti? Dece te astept?Stiu ca e improbabil.Nu vreau. Astept.Urasc sa te astept. Urasc sa te vreau, urasc sa nu cunosc nimic, urasc tot ce simt si tot ce nu simt. Urasc sa te urasc, urasc sa te astept..Nu te urasc..Uarasc sa nu te urasc. Imi lipsesti dar nu am nevoie de tine. Te vreau si totusi la ce bun? Cine sunt? Esti? Nu cred. Ce vezi? Ce stii? Ma auzi? Nu cred,cred ca esti doar o groaznica minciuna. Ma departez si totusi ma tii de glezne si te joci cu picioarele mele. Am o stabilitate falsa in care ma complac. Nu ma pot indragosti. Suflet stricat. Nu stiu ce ai facut. Tu stii? Nu cred. Nu stiu ce cred. Cred ca am visat, si m-am trezit transpirata de tot ce a fost. Sunt un munte de incertitudini create de un om inexplicabil. Sunt bine..dar sunt bine? urasc tot ce are legatura cu ce am visat. Cand eram mica imi spunea bunica sa ma uit catre fereastra si-mi voi uita visul. In fiecare dimineata fac asta. Fara folos. E greu sa fiu ce nu stiu ca sunt..Copii...Plin de copii in jurul meu.. Nu sunt ai mei dar ii iubesc.. Asta imi mai incalzeste sangele uneori. Orgoliu. Am prea mult. Vrea cineva?! Dau, il fac cadou. Am destul pentru toata lumea. Nu stiu de unde. Incerc. Fara sens. Propozitii scurte. E tot ce mai am in minte. Nu am raspunsuri. sunt confuza ca un copil ce s-a pierdut in gara de parinti. Stie sa se intoarca acasa.. Dar el vroia sa mearga cu trenu. Si asteapta pe o banca sa vina. Poate trec parintii pe acolo , il gasesc si merge totusi cu trenul. Ciudat. Ma compar cu un copil pierdut. Nu sunt. Sau? Am tot ce imi trebuie. Vreau prea mult? Vreau suflet..Imi va trece si asta. Revin la sangele meu rece si trec pe langa dezastre fara ca pulsul meu sa sufere fluctuatii. Asta am facut toata viata, altceva nu stiu. M-am oprit sa scriu.. Poate reusesc sa-mi dau seama ce este ce a fost asta. Dar imi ies propozitii telegrafice asa ca renunt. Ignor ce a fost si imi vad de drumul meu cu dezastre pe care nu le observ..Le ignor.