Afara ningea.Umbla dezbracata de sperante prin zapada amara si ajungand pe straduta alba cu case vechi( ce parea rupta dintr-un tablou medieval pierdut in secole)s-a oprit unde stia ca inevitabil avea sa gaseasca ceva cunoscut. Scuturandu-se de acea povara alba si incalzindu-se cu o cafea neagra si-a dat seama de intregul tablou ce o inconjura,care ii acaparase viata timp de patru luni de zile...Acel loc in care ea isi fumase o perioada prea lunga de timp, era neschimbat.Barul acela,oamenii din jurul ei, totul parea neatins de vreme..dramele care se zbat pe fetele fiecaruia de acolo,personaje care isi gonesc amintirile stand de ani de zile la aceleasi mese..ca si cand timpul uitase sa treaca si prin acea pivnita intunecata cu mese subrede si scrise cu ganduri. Cei ce au uitat sa mai plece,cei ce si-au pierdut orice strop de dorinta de viata erau tot acolo..Un cerc inchis de suflete in acea lumina fumurie si hipnotica.Trecuse atat de mult timp de la prima tura dupa barul acela si acum ii veneau in minte primele impresii despre clientii fideli,pareri care majoritatea se dovedisera gresite. La inceput totul parea atat de interesant..o familie formata in mare din oameni cultivati dar pe fetele carora avea ulterior sa gaseasca doar trasaturi sterse de lasitate.Pe pereti tablourile isi schimbasera forma si imaginea dar culorile erau aceleasi. Primele senzatii care ii invadau sufletul erau calde, cunoscute, poate prea afundate in trecut.Dupa doua guri de cafea,imaginea aceea calda si primitoare vibra scapand mici raze de realitate raze ale iluziei care masca o lume macabra.Treptat bestiile legate cu lanturi vechi de sufletele captive in acea grota se faceau auzite,zgariau cu intuneric caldura falsa a acelei traditii hipnotizante. Din cand in cand cate un tanar se ratacea pe drumul dinspre liceu spre casa, ajungand acolo. Mazgalind o foaie de hartie in timp ce restul de la masa isi povesteau nelinistile sau criticau fiecare miscare in lumea lor, Daria ii asculta , desi auzise totul de nenumarate ori. Cu fiecare secunda care trecea simtea ca trebuie sa plece cat mai repede altfel isi pierdea fiecare urma din taria pe care o adunase ca sa se poata desprinde de acel loc.Ajunsa la capatul fiecarei tigari din pachet -ce doar dimineata il incepuse - si sufocata de atmosfera incarcata cu amintiri triste si cu fiecare viata care isi pierduse sensul acolo s-a ridicat de la masa..grabita si-a platit consumatia cuprinsa de o imensa dorinta de a nu se mai intoarce acolo. Lumina si aerul rece ii sarutau fata si pornira un ticait al inimii care parea ca se oprise in vagauna cu suflete captive depravarii si iluziei unei vieti inexistente. A scapat..fugind spre casa o singura intrebare ii venea in minte "Oare cat ma voi abtine sa merg acolo?