Pleoapele ascund ganduri de intrebari curioase. Tu ce vezi cand le inchizi? Cum functionezi? La fel ca mine?
Soarele apune epuizat insangerand usor cerul. Aroma de tutun pe pielea ta moale imi umple camera si imi imbie simturile. Timpul trece mult prea repede si parca pe nesimtite zvacneste soarele din nou, incercand sa rasara dupa noaptea prea scurta. Esti inca aici si ma tii in brate, la fel cum ai facut cand am adomit. Nu ne-am miscat deloc in somn? Un fir de aer curat se strecoara in camera pe usa de la balcon si apoi un val de aer rece ne dezmorteste ochii.
Vii la o cafea?
Thursday, January 31, 2008
Posted by stefania at 4:09 PM 0 comments Labels: Ganduri
Thursday, December 27, 2007
Somn linistit
Intuneric cu raze de luna.
admirabil... boem...
si-atunci ma intreb:
sa fie marea o lacrima?
apoi zambesc.
translucid.
zahar ars si coniacul de langa,
fumuriu luminat de foc.
adorm in visul tau
si te trezesti...
staniol mototolit intr-o lume bizara.
cazi peste tine si ajungi mai aproape
impachetat cu arome.
adorm in visul tau
si te trezesti...
ceara topita de dragoste
iti aluneca din ochi.
ma trezesc din visul tau
si-adormi...
Posted by stefania at 12:13 PM 0 comments Labels: Poetry
Friday, December 14, 2007
Nu-mi presimţi?
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?
Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?
Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
Posted by stefania at 6:41 PM 0 comments Labels: Poetry
Thursday, November 22, 2007
amintire
Un loc,doar al ei..Un loc unde se poate ascunde , asa cum este cu toate defectele si cu toate sentimentele ei confuze.. Exista odata, demult intr-un pod vechi plin de praf si papusi parasite in saci de rafie,un loc ca acesta, doar pentru Daria..acolo si-a gasit una din singurele prietene pe-atunci: o maimutica din carpa indesata cu fan. Dar acum jucaria pe care o revedea dupa ani de instrainare ii parea banala,desi uitandu-se mai bine gasi o urma de melancolie specifica unor papusi demodate.Pe ici pe colo,raze de soare curgeau prin tigla crapata de ploi si luminau praful care dansa in aer dupa fiecare miscare facuta.Acolo isi ascundea dupamiezele in timpul vacantelor petrecute la bunicii ei in casa veche si frumoasa ce se scalda in verdele muntilor..Dar timpul a trecut si Daria crescand,s-a pierdut intre adolescenti, apoi intre oamenii cu responsabilitati shi apoi, intr-o zi a uitat complet cine e.. Copilaria cu valul ei protector de mirifica uitare a lasat-o acolo: in podul in care acum porumbeii se duc sa moara..Cred ca asa se intampla:lucrurle pure le uitam.Uitam ce avem frumos in noi.Uitam sentimente si uitam ca inocenta exista.Uitam..ne uitam conditia de muritori de rand si ne hiperbolizam posibilitatile.Maltratam sentimente si,pasiv, asistam la distrugerea in masa a tot ce inseamna spirit,transformandu-ne in demonii cosmarelor noastre din copilarie.
Posted by stefania at 11:12 AM 1 comments Labels: Ganduri
Tuesday, November 20, 2007
Scara la cer
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Posted by stefania at 1:42 AM 1 comments Labels: Poetry
Ma tii de glezne si te joci cu picioarele mele...
Posted by stefania at 1:25 AM 0 comments Labels: Ganduri